miercuri, 17 martie 2010

Cu Florian-Doru CRIHANĂ, după vernisajul expoziţiei „Veneţia” de la Sala "Mantu", Galaţi


Domnule Florian-Doru CRIHANĂ, stăm de vorbă după încheierea vernisajului expoziţiei intitulate „Veneţia”, consider eu, una dintre cele mai bune de până acum. Lucru inedit, aţi prezentat în avanpremieră pe internet această expoziţie. Deci, la vernisajul din seara aceasta se presupune că nu aţi mai avut emoţii. 



N.R. 
. Vernisajul expoziţiei a avut loc pe 15 martie a.c., iar în deschidere a vorbit criticul de artă Mariana Cocoş Tomozei 
. Imagini din expoziţie


Dar în general, cum trăiţi emoţiile unui vernisaj ?

Într-adevăr, emoţiile au fost mai mici. Am căutat întotdeauna în viaţă să elimin stresul pentru a-mi proteja activitatea creatoare şi a o face cât mai lungă cu putinţă. Sunt mulţumit de ceea ce mi-a oferit destinul până acum. Da, şi publicul gălăţean, atiştii şi oamenii de cultură au confirmat că este cea mai valoroasă expoziţie a mea. Mă sperie puţin acest fapt, pentru că nu coincide cu părerea mea. Avanpremiera cu internetul a fost planuită şi pregătită în detaliu câteva luni şi a avut un scop comercial. L-am atins cu succes, dar şi cu emoţii. La vernisaj marea problemă este simultaneitatea solicitărilor: autografe, interviuri, şampanie, conversaţie. Nici o şansă să le satisfaci pe toate. Revin acasă dezamagit de prestaţia mea de fiecare dată.”

În lucrări sunt multe detalii arhitectonice ale oraşului. Aţi vizitat Veneţia? Ideea expoziţiei, de unde şi când v-a venit ?

Mă bucură întrebarea dumneavoastră pentru că iată, la vernisaj nimeni nu a atins acest subiect.
Pentru o realizare corectă a detaliilor am descompus clădirile veneţiene pe detalii arhitectonice şi am folosit planuri de secţionare orizontale şi verticale ale clădirilor. Asta m-a făcut să înţeleg mai bine clădirile, acoperişurile, podurile, etajele, subsolurile, ferestrele, uşile, raportul cu apa, apoi podurile din Veneţia, grinzile, zăbrelele, treptele, curburile. Gondola a fost deasemenea un obiect de studiu foarte important.  Am utilizat planuri de secţiuni pentru a putea reprezenta ambarcaţiunea din orice unghi.
Am vizitat Veneţia de două ori, ultima dată în septembrie 2009.”

Care este lucrarea care reprezintă cel mai deplin spiritul expoziţiei şi care este lucrarea de suflet din expoziţie ? Sau le trataţi pe toate la fel ?

Am dezvoltat expoziţia pe mai multe capitole şi am preferate pe fiecare capitol. Să zicem “Curcubeul”, un arc-pod peste tot orasul. Pentru suflet, “Pizza Vlad Ţepeş”.



(va continua)